DESPRE NOI Scurt istoric

La vest de municipiul Pașcani, la o distanță de 5 km de acesta, se află satul Gîștești, cea mai mare suburbie a municipiului.

Satul este dominat de un deal numit ”Pietrișul”, iar străzile care alcătuiesc rețeaua de comunicare și circulație au caracteristica unui sat care s-a dezvoltat în mod liber, natural, și nu după un plan de sistematizare. Strada principală, în care dau aproape toate străzile, reprezintă coloana vetebrală a acestei așezări. Ea leagă instituțiile: școala generală, punctul sanitar, căminul cultural, grădinița și biserica.

Învățământul preșcolar a pătruns cu timiditate în satul Gîștești. Prima grădiniță ia ființă în anul 1947 și se desființează după câteva luni. Se reînființează la 1 septembrie 1967, când este stabilită în casa locuitorului Neculaie Crăciun. În 1968 este repartizată prin transfer, ca educatoare-director, Maria Mateescu, care a făcut să crească frecvența preșcolarilor ca urmare a bunei organizări și desfășurări a învățământului preșcolar. Crescând interesul cetățenilor pentru pregătirea preșcolară a copiilor a fost nevoie de încă un post și de o nouă sală de clasă. Așadar, la 1 septembrie 1973, grădinița este încadrată cu două posturi și se mută în fostul local de școală, în al doilea post fiind încadrată ca educatoare suplinitoare Rodica Aștefănesei. La 1 septembrie 1974 este numită pe acest post Valeria Vapirovschi, care se pregătește la fără frecvență pentu învățământul gimnazial.Grădinița numără cam 50 de preșcolari.

Prima școală din satul Gîștești s-a deschis și funcționat în casa parohială, primul învățător fiind preotul Vasile. Nu se știe precis anul, însă nu mult departe de 1876, când era preot și învățător în sat un oarecare Scobai. Cursurile durau din toamna târziu și până primăvara, când se reluau muncile agricole. Primul învățător calificat, pregătit în școala normală, repartizat la școala primară din Gîștești, a fost Vasile Muraru, din Oniceni, județul Suceava. Acesta a continuat apostolatul preotului Scobai. Școala a funcționat în timpul sau în casa lui Gheorghe Ștefan Bîrsan.

După plecarea acestuia a fost numit la această școală învățătorul Dumitriu, care a profesat foarte puțin, fiind înlocuit de un oarecare Cernausca, originar din Bucovina. În 1916 și-a făcut apariția în sat familia Andriescu, mai întâi Octavian și sora sa Lucreția, care au funcționat până în 1922, din care an a preluat funcția de director Vasile Andriescu, având coleg pe al doilea post pe soția sa, Maria Andriescu. Aceasta a făcut cel mai lung apostolat în satul Gîștești, dintre toți care s-au succedat la această școală, ieșind la pensie în 1950. În timpul său școala a funcționat în casa lui Samson. Primul local propriu de școală, cu două săli de clasă, se construiește în 1942 prin contibuția oamenilor, cu ajutorul județului, stăruitori în această acțiune fiind cetățenii Atudorei Panaite, Neculai Băiceanu și alții, care au trebuit să întâmpine și să înlăture piedici de tot felul.

În 1947 este transferat ca învățător-director la această școală Vasile Radu, împreună cu soția sa, Maria Radu. Aceștia au găsit, alături de familia Andriescu și pe învățătoarea Marieta Iacob, soția preotului din sat. Ulterior a mai fost încadrată pentru o scurtă vreme Margareta Radu și Lucreția Burlacu. Această creștere a necesarului de cadre didactice a fost consecința firească a numărului mare de elevi, care a impus, de altfel, și construcția unei anexe în 1949, care a deservit atât învățământul, cât și activitatea culturală.

În 1950, școala din Gîștești avea 240 de elevi și 8 învățători. În 1952 pleacă învățătorii Vasile și Maria Radu, în locul lor transferându-se Eugenia Drăgușanu și Ioan Drăgușanu, acesta preluând și direcțunea școlii și conducând procesul de învățământ la această școală până în 1959. În această perioadă începe propriu-zis marea fluctuație de cadre, care s-a perpetuat până astăzi. Este de menționat faptul că unele cadre au înlocuit pe altele în așa fel încât au ocupat cele opt posturi cu care a fost încadrată școala. Localul de școală devenind neîncăpător pentru populația școalră mereu în creștere, s-a pus problema construirii unei anexe la localul vechi, în care scop directorul școli, Ioan Drăgușanu, a inițiat o acțiune voluntară a cetățenilor, prin care s-au transportat în curtea școlii cca 40 m.c. de piatră.

În 1959 Ioan Drăgușanu se transferă la liceul din Pașcani pe postul de director adjunct, în locul său fiind numit Constantin Radu. Elevii care absolveau patru clase, în lipsă de local de școală, erau nevoiți să frecventeze școlile din Valea Seacă sau Fîntînele pentru a termina 7 clase. Generalizându-se învățământul de 8 ani, elevii din Gîștești erau de acum dirijați automat la școala din Topile, care dispunea de un local nou, la construcția căruia contribuiseră și cetățenii din Gîștești, cu o parte din piatra necesară la temelie.

Deoarece această stare de lucruri leza onoarea satului, se impunea cu stringență construirea unui nou local de școală. Pentru fixarea locului unde trebuia să se amplaseze construcția au avut loc îndelungate dezbateri în cadrul Sfatului Popular din orașul Pașcani și în cadrul adunărilor generale din sat. Directorul școlii și secretarul Sfatului Popular Pașcani, Gheorghe Bordeianu, propun ca localul nou să se construiască pe ”Pietriș”, iar adunarea populară a aprobat această propunere în ziua de 12 martie 1960, zi în care a început ațiunea de construire a noului local de școală prin autoimpunere și muncă voluntară. Construcția s-a executat în două etape: trei săli de clasă între anii 1960 și 1961, iar celelate două în anul 1962. După doi ani a fost plantată livada de nuci din curtea școlii, acțiune care a fost realizată de elevii și cadrele didactice din acea vreme. Procesul de construcție a acestei școli s-a desfășurat în condiții deosebit de grele din cauza lipsei de fonduri.

Odată terminat localul, elevii care învățau la Topile au fost rechemați și și-au continuat cursurile în sat. Astfel a luat ființă școala generală de 8 ani în Gîștești. Acest eveniment din viața satului a determinat și lărgirea colectivului de cadre didactice, pe lângă cadrele didactice existente fiind încadrați profesori și învățători noi, fiind astfel acoperite în permanență posturile necesare.

În anul 1966, la 15 septembrie, funcția de director i se încredințează lui Dragoș Vatamanu, profesor de geografie venit de la școala Topile. Trecându-se la generalizarea învățământului de 10 ani și pentru ca procesul de învățământ să se desfășoare într-un singur local și nu în două localuri situate la 800 m unul de celălalt, Consiliul Orășenesc Pașcani a aprobat construcția unei anexe cu încă 5 săli, dintre care una pentru laborator. Construcția a început în aprilie 1972 și s-a terminat în 1973. Conducerea școlii a fost preocupată și de înființarea atelierului-școală, care a fost amenajat ăn 1974. La data de 1 septembrie ia ființă la Școala Gîștești prima treaptă de liceu cu profil industrial prin înființarea unei clase – anul I, care număra 29 de elevi. Populația școlară număra atunci 240 elevi. La data de 21 septembrie 1974 conducerea școlii este preluată de Eugen Teofănescu.

În perioada următoare la conducerea școlii s-au succedat următorii directori:

• 1976-1977 Dorel Burleac
• 1981-1990 Elena Gabor
• 1990-1991 Dorel Sauciuc
• 1991-2000 Margareta Sârbu
• 2000-2004 Gina Palade
• 2004-2009 Vica Andrei
• 2009 - prezent Monica Pleșcan

Modernizarea infrastructurii unității școlare și a Grădiniței cu program normal Gîștești a început în anul 2007 și s-a finalizat în 2011 la grădiniță și 2013 la școală. Modernizarea a constat în: achiziționarea de mobilier nou pentru elevi, realizarea rețelei de calculatoare pentru laboratorul de informatică, definitivarea grupului sanitar și obținerea autorizației sanitare de funcționare, achiziționarea de material didactic pentru elevi.

În prezent, corpul profesoral este alcătuit din cadre didactice tinere, preocupate atât de propria drezviltare profesională, dar în egală măsură și de dezvoltarea în rândul elevilor a competențelor de bază, urmărind astfel deviza școlii: „Un elev educat, un cetățean performant”.